Programe de cercetare

Institutul de Cercetări Socio-Umane "Gheorghe Șincai"

2018

Programul General de Cercetare al Colectivului de Istorie pentru 2016-2019:
Intelectualii și construcția națiunii (1800-1948)
responsabil: prof.univ.dr. Cornel Sigmirean, cercetător ştiinţific principal, gr. I

I. Proiect de cercetare 2018: 1. Intelectualii, construcția națiunii și a statului național (1744-1918)

Proiectul de cercetare se înscrie în preocupările constante ale cercetătorilor ICSU „Gheorghe Șincai”
dedicate nașterii elitelor moderne și formării națiunii române.

Construcția națiunii

Cu toate că există numeroase definiții date națiunii, marile enciclopedii agreează ideea că națiunea reprezintă în genere „un grup de oameni care au un teritoriu, o origine, o cultură, o limbă și o istorie comună”. În cazul istoriografiei române, începând cu secolul al XVIII-lea, s-a dezvoltat teoria perenalismului, națiunea fiind prezentată drept un rezultat al istoriei. Odată cu episcopul Inochentie Micu Klein (1744) s-a inaugurat tactica petiționarismului, care asocia conştiinţa civică cu cea istorică, prin raportarea la dreptul istoric și la dreptul natural, ceea ce îndemna la acţiune politică. Pentru susținerea mișcării petiționare, istoriografia română a promovat constant ideea originii romane a poporului român. O asemenea idee s-a născut sub influența ideologei germane a națiunii culturale, așa-numita „Kulturnation”, și s-a dezvoltat spectaculos în arealul cultural românesc. Prin proiect ne propunem să reconstituim modul cum s-a născut și a evaluat conceptul de națiune în cultura politică a românilor din Transilvania, diferitele modele europene și filierele de receptare a ideii de națiune, crearea proiectului național la mijlocul secolului al XIX-lea și difuzarea lui prin presă, școală și biserică în comunitatea românească și nașterea solidarității naționale, opțiunile politico-naționale ale intelectualilor români, crearea statului național și asumarea de către intelectuali a modelului național interbelic.

Elitele și națiunea

Creație a perioadei de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, pe fondul trecerii de la vechea societate a ordinelor, dominată de valori aristocratice și de ierarhii dictate de mărimea proprietăților, la o societate mai fluidă, guvernată de valori burgheze, meritocratice, națiunea s-a validat prin promovarea noilor elite. La rândul ei, elita contribuie la construirea națiunii, generând pedagogia formării conștiinței naționale și a spiritului civic. Prin urmare, proiectul va reconstitui fenomenul creării elitelor românești, posesoare ale unei diplome universitare, pe parcursul perioadei cuprinse între anii 1700 și 1918. Miile de tineri cu studii universitare au reprezentat principalul agent al transferurilor culturale dinspre Occident spre spaţiul românesc, mai ales în secolul al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea, intelectualii fiind purtătorii noilor concepţii despre naţiunea română şi despre locul românilor în comunitatea popoarelor europene. Prin contactul realizat cu valorile culturii europene ale secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, intelectualii români, au creat națiunea modernă, furnizând fundamentele ideologice ale mişcării naţionale și prefigurând drumurile ideatice ale regăsirii de sine ca popor. În preajma revoluţiei de la 1848 în Transilvania şi în părţile apusene ale ei, elita românilor se ridica la circa 5343 de intelectuali. Majoritatea erau preoţi, 2036 ortodocşi (cu studii sumare de teologie) şi 1733 greco-catolici, în total 3769, reprezentând 70,5% din totalul intelectualităţii româneşti. În condiţiile unui imperiu multietnic şi multiconfesional, care se întindea din Italia până în Galiţia, este foarte greu să fie făcute evaluări absolute. Momentul de la 1848, care marchează o importantă perioadă istorică, eveniment perfect integrabil manifestărilor din Europa Centrală şi de Vest, este în mare parte opera elitelor intelectuale, a acumulărilor acestora în plan ideologic, în contact cu ideile inovatoare ale Europei din prima jumătate a secolului al XIX-lea. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, românii din Transilvania înregistrează o dinamică aparte în formarea unei elite meritocratice, cu studii universitare, contribuind la înscrierea culturii și civilizației românești în parametrii societății moderne. Potrivit evaluărilor statistice, în perioada 1850-1918 peste 13.000 de români din Transilvania au urmat studii la instituţiile de învăţământ superior din Transilvania, Ungaria, Austria şi din Europa de Vest. Din rândul lor, în perioada premergătoare anului 1918, s-a selectat elita politică și culturală a societății românești din Transilvania.

Proiectul național

Apariția națiunilor moderne a generat în Imperiul dunărean, începând cu secolul al XVIII-lea, pe fondul diferitelor clivaje sociale, ideologice, dar mai ales naționale, numeroase conflicte și proiecte politice și confesionale, care, în final, au dus la disoluția imperiului. Odată cu nașterea națiunilor moderne, elitele Imperiului Habsburgic, indiferent de etnia lor, au dezvoltat proiecte politice diferite pe seama națiunilor lor. Ele au încercat să le pună în aplicare inițial la 1848, moment crucial care, în fapt, prefațează conflictul politic ce a marcat istoria statului până la 1918. Elita politică maghiară pleda pentru o monarhie constituțională, făcând distincția între dreptul istoric și dreptul național, între „națiunile istorice”, „creatoare de stat”, cu o aristocrație și constituție proprie, și celelalte „naționalități”, lipsite de aceste calități, aflate pe trepte inferioare de civilizație. Potrivit acestei logici, doar „națiunile istorice” puteau pretinde drepturi politice egale. Se accepta federalizarea imperiului, dar nu pe baze etno-lingvistice, ci pe temeiul „dreptului istoric”. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, conceptul de națiune și proiectele politice naționale cunosc evoluții diferite la nivelul Austro-Ungariei. Elitele naționaliste maghiare, inspirându-se din teoriile rasiale și ale darwinismului social, au prezentat națiunea lor ca fiind superioară din punct de vedere cultural, predestinată să conducă. În mod firesc, asemenea teorii s-au aflat în opoziție cu gândirea politică a elitei românești. În mare, exprimând opțiunile politice ale unei națiuni aflate în defensivă, gândirea politică românească se fundamenta pe ideologiile europene progresiste, de inspirație liberală. Astfel, elita românească propunea federalizarea imperiului, prin arondarea naționalităților unor teritorii etnice compacte locuite de maghiari, germani, slovaci, români, sârbi, rutenii etc. Fiecare națiune trebuia să aibă o guvernare proprie, cu corp legiuitor și o putere juridică. Istoria proiectelor politice și confesionale românești și studierea lor comparată, prin raportare la numeroasele proiecte ale diferitelor națiuni vor reprezenta obiectivul principal al celui de al doilea proiect. Proiectele alternative ale elitelor românești și ale celorlalte naționalități din imperiu, aflate în opoziție cu ale elitelor guvernamentale, ale austriecilor și maghiarilor, au creat constant o instabilitatea politică în raporturile dintre elita politica maghiară și elitele minorităților naționale. În termenii raporturilor dintre elite, definite de sociologii George Lowell Field și John Higley, în Austro-Ungaria „puterea executivă guvernamentală era subiect al confiscărilor ilicite sau al tentativelor de acaparare”. În acest sens, colapsul Imperiului Austro-Ungar și unificarea teritoriilor sale cu statele naționale au fost procese conflictuale şi violente, implicând reprimarea unor grupuri ale elitei de către altele, ceea ce a condus, inevitabil, la starea de dezbinare și ruptură totală. Frustrările provocate de refuzul elitelor guvernamentale de a face concesii și altor națiuni din imperiu, precum și blocajul în calea reformei sistemului politic imperial au radicalizat mișcările naționale. Elitele românilor, ca de altfel ale tuturor națiunilor din Imperiul Austro-Ungar, pe fondul epuizării Austro-Ungariei, la sfârșitul războiului au optat pentru propriul proiect, actual atunci, de desprindere din imperiu, fie prin constituirea de state proprii, fie prin unificarea cu statele naționale. patru baze de date, în care vor fi incluse înregistrări digitale, izvoare istorice și documente, împreună cu informaţiile necesare arhivării, regăsirii şi precizării contextului în care au fost obţinute.

Realizare științifică

Editarea volumului Intelectualii și construcția națiunii 1801-1948. Autori: Cornel Sigmirean (coordonator), Corina Teodor, Marian Zăloagă, Iulian Boldea, Eugeniu Nistor, Maria Tătar-Dan, Anca Șincan, Ionuț Biliuță, Maria Costea, Simon Zsolt, Corina Hațegan, Narcis Martiniuc.

Volumul va avea două capitole:
1. Paradigma națională
 - Sub semnul definirii: concepte și proiecte politice naționale;
 - Istoria și limba ca elemente identitare;
 - Națiunea română și sociologia națiunii în Europa Centrală și de Sud-Est. Studiu comparat;
 - Noile frontiere ale cunoașterii (școală, biserică, presă) și construcția națiunii.
2. Intelectualii și proiectul național
 - Crearea intelectualității naționale;
 - Intelectualii și proiectele naționale la începutul secolului al XX-lea;
 - Elita românească la 1918;
 - Memorie și destin. Elita românească în proiectul politic al României interbelice

II. Proiecte individuale ale cercetătorilor I.C.S.U. „Gheorghe Şincai”:

1. Cornel Sigmirean, Intelectualii români din Transilvania la universitățile din Europa între anii 1450-1918 Proiectul va reprezenta o reconstituire exhaustivă a întregului fenomen de formare a intelectualității românești care a studiat la universitățile din Europa, inclusiv la cele din Regatul român, și va cuprinde următoarele capitole: - Universitatea ca principal furnizor de educație; - Românii și universitățile europene în Evul Mediu; - Sub semnul unirii religioase – tineri români la studii în colegiile și universitățile din Europa în secolul al XVII-lea; - Secolul al XIX-lea si idealul educațional la românii din Transilvania; - Studenți români la universitățile europene între anii 1801-1918; - Românii și învățământul gimnazial; - Fonduri și fundații de burse pentru elevi și studenți; - Românii și modernitatea: viața cotidiană, aspirații culturale, identitatea națională, solidarități naționale, proiecte politice. Anexa: Studenți români la instituțiile de învățământ. Prezentare prosopografică. În final, se va edita volumul Intelectualii români din Transilvania între anii 1450-1918.

2. Nicoleta Sălcudeanu, Revizuire și revizionism în literatura postcomunistă Începând cu anul 1989, după căderea comunismului, în critica literară românească, sub pretextul ideii de colaborare cu vechiul regim, s-a iscat un curent revizionist, predispus să reorganizeze tabloul axiologic al literaturii române mai degrabă dintr-o perspectivă etică, adesea dogmatică, nu rareori pur politică, criteriul estetic ca principiu fundamental în judecata de valoare postulat de Eugen Lovinescu trecând pe un plan secund. Unul din efectele nocive ale acestei abordări eticiste a reprezentat-o tendinţa de reconfigurare artificială a tablei de valori în manieră maniheică şi schematică, ajungându-se chiar la constituirea unei false ierarhii, prin excomunicări şi recrutări simbolice, bazată exclusiv pe percepţii eticiste şi chiar resentimente politice sau de altă natură. Făcând în prealabil o obligatorie distincţie între conceptul de revizuire estetică şi cel de revizionism, cercetarea îşi propune să semnaleze şi să facă o evaluare a principalelor momente de distorsiune revizionistă postdecembristă.

3. Corina Teodor, Istoriografia ardeleană și discursul național în perioada interbelică Se vor urmări temele favorite care au condus spre integrarea istoricilor ardeleni în istoriografia română, convergențele și divergențele istoriografice între ardeleni și cei din Vechiul Regat, mitizarea acelor personaje istorice care puteau contribui la construirea unui discurs național, apelul la documente – ca validare a unei inserări în curentul pozitivist.

4. Simon Zsolt, Economie și societate în Transilvania secolelor XVI-XVII.

5. Marian Zăloagă, Instrumentele adeziunii: muzica în primul război mondial. (Cazul sașilor transilvăneni) În tradiția culturală săsească muzica ocupa un loc special. În timpul războiului activitatea muzicală a fost obligată să se adapteze la noile condiții. Muzica a servit la procesul de mobilizare, la întreținerea unui moral pozitiv pe front si în spatele său, de asemenea având un rol de consolare și nu în ultimul rând în procesele de comemorare ce au urmat anului 1918. În proiectul meu investighez materialele care aduc în discuție practicile muzicale evidențiind funcția lor politică.

6. Maria Costea, Biserică și națiune la Romulus Cândea; Proiectul își propune să identifice mesajul național în discursul istoriografiei ecleziastice. Ca reper istoriografic am apelat la opera lui Romulus Cândea, profesor la Universitatea din Cernăuți și la Academia de Teologie din Sibiu, instituții reprezentative ale discursului istoriografic ortodox din prima jumătate a secolului al XX-lea.

7. Corina Hațegan, Instrumentalizarea presei românești ( reviste, ziare) de către propagandă, în România 1980-1989 În vederea realizării acestei teme de cercetare voi analiza publicațiile apărute în anii 80, în România, cu precădere cele destinate unui anumit public (publicații pentru tineri, sport, umoristice etc.), având ca scop expunerea modul în care acestea au fost utilizate de către propagandă pentru a transmite mesajul Partidului. De asemenea, voi avea in vedere modul în care, utilizând presa scrisă, propaganda promova diferite stereotipuri, mituri naționale, cultul personalității etc.

8. Anca Șincan, Viața după viață a corpului episcopului Evloghie Ota și disputata proprietate asupra acestuia Proiect care se va compune din doua prezentari de conferinta (la Cambridge in Aprilie 2018 si la Bucuresti in Iunie 2018), un portret biografic in baza de date a proiectului Hidden Galleries si un articol in Religious State and Society Proiectul valorifica dosarele CNSAS de urmarire si panale ale episcopului stilist Evloghie Oța. Se va axa pe simbolismul plasat asupra corpului episcopului care a fost dezgropat de securitate si reîngropat într-o locație necunoscută și disputa ce a urmat acestui eveniment intre comunitatea ortodoxă stilista și statul român în anii 1980 cu o finalizare penală în anii 1990 asupra proprietății corpului episcopului Oța.

9. Eugeniu Nistor, Influenţe ale gândirii occidentale exercitate asupra sistemului de gândire al lui Lucian Blaga şi/sau poziţionările filosofului român în raport cu acestea. Sistemul de gândire al lui Lucian Blaga constituie, fără nici o îndoială, o operă de creaţie excepţională, dar el nu s-a ivit din nimic, asupra lui exercitându-se, pe măsura configurării şi “creşterii” lui unele influenţe ale filosofiei şi teologiei occidentale (şi aici avem în vedere în special filosofia lui Platon, Aristotel şi Plotin, dar şi a unor concepţii gnostice), fără a excepta însă unele idei ale gânditorilor medievali, mai mult sau mai puţin scolastici (de la Toma d’Aquino şi Roger Bacon până la Pascal, Descartes, Leibniz etc.), cele ale unor filosofi germani romantici (Goethe, Schelling) sau structurile de anvergură ale marilor gânditori europeni din epoca modernă (Kant, Schopenhauer, Hegel), precum şi operele diverşilor filosofi din epoca contemporană (Nietzsche, Freud, Jung, Chamberlain, Keyserling, Bergson, Poincaré, Frobenius, Spengler ş.a.). După cum nu putem ignora, în cercetările proiectate, nici posibilele influenţe datorate unor oameni de ştiinţă, şi îndeosebi fizicieni, psihologi, etnologi, istorici, antropologi, biologi, zoologi, etc., căci – aşa cum constată Blaga însuşi – chiar şi ştiinţa este o formă de creaţie care îşi structurează construcţiile teoretice (ipotezele şi „legile”) în funcţie de categoriile raţionale sau abisale – considerate valide – ale fiinţei omeneşti, dintr-un anumit timp şi loc. După cum, în unele cazuri, va trebui să ţinem seama nu atât de influenţe cât de poziţionările critice ale filosofului român în raport cu diverse aspecte ale filosofiei şi ştiinţei occidentale.

10. Iulian Boldea, Repere ale poeziei neomoderniste Poezia neomodernistă nu poate fi înţeleasă la adevărata ei dimensiune dacă neglijăm rolul unor grupări ori al unor creatori ce au anunţat-o. În acest context, trebuie să subliniem importanţa pe care a avut-o Cercul literar de la Sibiu şi Manifestul acestuia care îi formulează idealurile expresive şi estetice, dar şi însemnătatea în asumarea unui lirism novator, marcat de atracţia spre cotidian, spre o viziune expresionist-simbolică a realităţii, a poeţilor aparţinând aşa-numitei „generaţii a războiului”, Geo Dumitrescu şi Ion Caraion, sau a unui poet ce ilustrează cu strălucire neomodernismul, pe latura sa fantast-vizionară, Emil Botta. O primă încercare de redefinire a liricului, la sfârşitul epocii proletcultiste, o reprezintă mişcarea din jurul revistei “Steaua”. Poeţi precum A.E. Baconsky, Victor Felea, Aurel Rău, Aurel Gurghianu îşi propun şi, în bună măsură, izbutesc să regăsească esenţa lirismului, refăcând legăturile – brutal suspendate de dogmatismul proletcultist – cu marea tradiţie a literaturii interbelice. Regăsirea “din interior” a lirismului (Petru Poantă) se produce mai întâi în spaţiul pastelului, în care are loc o mutaţie semnificativă; peisajul nu mai e un mediu artificializat, un cadru exterior, el e absorbit în ţesătura poemului de către o gândire poetică ce participă la avatarurile cosmosului. De altfel, şi spaţiul poetic se diversifică, producându-se o alternanţă dihotomică a deschiderii spre ilimitat şi a claustrării. E regăsit, de asemenea, sentimentul grav al trecerii timpului, ca şi melancolia sau angoasa fiinţei umane confruntate cu absurdul existenţial, cu un univers ce nu răspunde la interogaţiile sale.

11. Maria Tătar-Dan, De la război la unire. Românii din Transilvania și România Mare Pornind de la premiza validată că ideea naţională nu se naşte dintr-odată, ci devine, se învaţă, iar naţiunea se dezvoltă ca efect al pedagogiei sale, prin prezenta temă de cercetare îmi propun o analiză asupra manierei în care identitatea naţională se redefineşte în noile graniţe ale României Mari, un subiect mai puţin supus interogaţiilor, momentul de la 1918 fiind cel mai adesea cercetat din perspectiva antecedentelor şi a modalităţii în care s-a realizat. România Mare a fost un proiect ambiţios care a construit însă pe vechile structuri identitare. Îmi propun astfel să urmăresc maniera în care într-un spaţiu multietnic şi pluri-confesional cum este cel al Transilvaniei, românii s-au redefinit şi au făcut eforturi sau s-au opus integrării într-un spaţiu cu o identitate proprie de care îi lega într-adevăr o limbă, o confesiune dar care şi-a definit naţiunea după propriile rigori, cu propriile aşteptări. Analiza va fi structurată pe două paliere: la nivelul reprezentărilor şi al imaginarului, al discursului şi un al doilea palier al realităţii, al universului cotidian, a manierei în care unirea a fost în fond trăită.

12. Ionuț Biliuță, Biserica Ortodoxă în anii Primului Război Mondial Prezenta temă de cercetare se va apleca asupra modului în care la nivel religios și instituțional Biserica Ortodoxă din România și Transilvania au înțeles să funcționeze în timpul Primului Război Mondial. Bazată pe o sumă de documente arhivistice, mărturii personale, articole provenite din ziare de epocă și reviste teologice, această cercetare își propune să pună în lumină reacțiile preoțimii de mir, a episcopatului și a clerului monahal la realitatea războiului. Prin implicarea directă a clerului în desfășurarea operațiunilor militare, în ajutorarea răniților, orfanilor și văduvelor, în mobilizarea socială a maselor în jurul ideii naționale, naționalizarea progresivă și militarizarea agresivă a clerului ortodox va avea consecințe nebănuite pentru viitoarea atitudine politică a acestuia în România Mare. De asemenea, un alt punct de interes va fi și modul în care războiul și-a pus amprenta asupra modului în care religia a ajuns să fie trăită în viața de zi cu zi, schimbările liturgice operate în cultul Bisericii, accentuarea gândirii apocaliptice și a cultului morții eroice, cum s-a schimbat limbajul pastoralelor episcopale și modul în care religia ca experiență a avut de suferit de pe urma războiului.

13. Narcis Martiniuc, Costumul bărbătesc din zonele etnografice Maramureș și Oaș: „mitologii naționale”, origini, evoluție, morfologie și simbol. Sec. XVII- XX - Studiu aplicat asupra structurii acestui costum (”de vestul României” – după cum apare în anumite studii de specialitate) în corelație cu factorii temporali și spațiali care-i condiționează dezvoltarea (care tine si de influente si preluari din alte spații etnografice/din alte zone ocupaționale), cu factorul dinamic (care tine de un spatiu/ocupatiile specifice ale factorului uman care l-a creat) și cu cel imaginar și artistic (preluari, modificări, interpretări ”culte” ale acestui costum);
- Integrarea acestui tip de vestimentație într-un cadru geografic mai amplu, în încercarea de a-i reconstitui ”vârsta” ”specificul” și ”biografia”;
- Locul și rolul pe care-l ocupă în elaborările artistice, culturale de tip ”național” ce vizează promovarea idealizată a imaginii țăranului – delimitări, tensiuni generate de posibilitățile de integrare a acestui gen de costum într-o structură unitară a portului românesc;
- Costumul de Maramureș/Oaș – și ”multiculturalismul istoric” - simbioze, transferuri dinspre portul altor națiuni.


2017

Proiectul General de Cercetare al Colectivului de Istorie pentru 2016-2019:
Intelectualii și construcția națiunii (1800-1948)
responsabil: prof.univ.dr. Cornel Sigmirean, cercetător ştiinţific principal, gr. I

Proiect 2017: 1. Biserica și națiunea în Transilvania (1800-1948)

Evoluția istorică a societății moderne a demonstrat relațiile de interdependență dintre religie și ideologie, dintre religie și politică, dintre biserică și stat. Odată cu statul modern, ce s-a definit ca stat național, s-a instituit o relație specială între religie, stat și națiune. Un rol important în instituirea acestui rol l-a avut modul în care naționalismul religios și-a imaginat crearea unui nou mod de comunitate. Identitatea religioasă s-a construit prin discursul ritual și prin practica religioasă. Modul de construcție a comunităților religioase a reprezentat un model și pentru construcția națiunii. Așa cum arată Benedict Anderson, națiunile moderne înainte de a devenii o comunitate cu o conștiință puternică au fost o comunitate imaginară. Caracterul imaginat rezidă în faptul că membrii comunității trăiesc imaginea unei reale comuniuni cu ceilalți, în ciuda faptului că niciodată nu i-au cunoscut și nici vor ajunge probabil să-i cunoască. Trăirea acestei comuniuni cu ceilalți are la bază extrapolarea creatoare a imaginației care integrează totalitatea indivizilor ce participă la identitatea comunitară. Națiunea se imaginează ca o comunitate chiar în condițiile unei evidente inegalități, o fraternitate imaginată, ceea ce determină ca sute de milioane de oameni să fie solidari la bine și la rău. Sigur, se pune întrebarea, de ce doar o parte dintre cei care populează o regine să ia parte la acest plebiscit de fiecare zi, cum spunea Renan. Ceea ce dă ființă unei națiuni, , spunea Renan, „este o bogată moștenire de strădanii, sacrificii și dăruiri”. Or, tot Renan este acela care spune că „dintre toate, cultul strămoșilor este cel mai legitim”. Ca urmare, a aparține unei națiuni înseamnă a fi unul din moștenitorii acestui patrimoniu comun și indivizibil, a-l cunoaște și a-l cinsti. Aceea care stabilesc lista elementelor simbolice și materiale pe care trebuie să le întrunească o națiune demnă de acest nume sunt istoricii. Ei sunt aceea care fac „check-list” identitar: o istorie ce statuează continuitatea în raport cu marii înaintași, o serie de eroi pilduitori pentru virtuțile naționale, o limbă, monumente culturale, un folclor, locuri memorabile și un peisaj tipic, o mentalitate specifică, însemne oficiale etc. Or, la o națiune, cum sunt românii, în care biserica a fost multă vreme sigura instituție sigură din istoria lor, asocia fenomenului de creare a națiunii de biserică reprezintă una din cele mai relevante perspective de cercetare a istoriei națiunii.

Proiectul de cercetare va cuprinde ca subiecte majore următoarele aspecte:
1. Învățații secolului al XVIII-lea și descoperirea ideii de comunitate;
2. De la comunitatea religioasă la comunitatea națională;
3. Competiția dintre biserici pentru legitimarea națională;
4. Preotul ca profet al națiuni;
4. Biserica și formarea elitelor, elitele naționale;
5. Statul și biserica în perioada interbelică: gestionarea spațiului multiconfesional;
6. Identitate confesională/identitate națională.

Valorificare:
a) Conferință națională cu tema: Biserica și națiunea în Transilvania (1800-1948)
b) Publicarea volumului cu tema: Intelectualitatea ecleziastică și comunitatea în epoca modernă, responsabil Cornel Sigmirean, Iulian Boldea, Ionuț Biliuță

Responsabil: Dr. Cornel Sigmirean

2. 1957-2017: 60 de ani de cercetare istorică și filologică la I.C.S.U. „Gh. Șincai” din Tg. Mureș
responsabili proiect: prof.univ.dr. Cornel Sigmirean, dr. Nicoleta Sălcudeanu

Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” din Tîrgu-Mureş a luat fiinţă în anul 1957, ca secţie a Bazei de Cercetări Ştiinţifice a Academiei Române, destinat studierii istoriei din spaţiul central şi sud-estic al Transilvaniei. După aproape un deceniu de la fondare, în 1966, profilul instituţiei s-a redimensionat, prin crearea Secţiei de Filologie. În 1967, i s-a atribuit denumirea de Centru de Istorie, Filologie şi Istoria Artei, denumire schimbată în 1970 în Centru de Ştiinţe Sociale, fiind trecut în subordinea Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. După schimbările intervenite în decembrie 1989, Centrul de Cercetare din Tîrgu-Mureş a revenit sub autoritatea Academiei Române şi a primit denumirea de Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai”. În cei 60 de ani de activitate, cercetătorii institutului au abordat în studiile lor problemele majore ale istoriei Transilvaniei. Specialiştii în istoria veche au cercetat cu prioritate aspecte legate de structura aşezărilor neo- şi eneolitice din arealul mureşean şi aspecte privind etnogeneza poporului român, prin reevaluarea rolului celţilor în procesul de geneză a poporului roman. Specialiştii istoriei Evului Mediu au vizat în cercetările lor istoria economiei agrare şi a mineritului şi istoria frecventării universităților străine, „peregrinaţia academică” a studenţilor din Transilvania la universităţile europene. Istoria modernă şi contemporană a fost cercetată din perspectiva marilor personalităţi, creatoare de istorie, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Avram Iancu, Iosif Hodoş, Alexandru Papiu Ilarian, Andrei Şaguna, Pavel Vasici, Teodor V. Păcăţian, Emanuil Gojdu, Lucian Blaga şi alţii. S-au obţinut rezultate remarcabile în investigarea procesului de formare a intelectualităţii transilvănene, prin reconstituirea geografiei universitare din Europa Centrală şi de Vest frecventată de români, maghiari și germani. Peste 170 studii şi 25 cărţi, realizate de cercetătorii institutului, au valorificat istoria elitelor transilvane din epoca modernă. Importante studii au fost dedicate istoriei minorităților naționale, maghiari, germani, evrei, țigani. În acest sens s-au evidențiat studiile despre modul cum au fost percepute naționalitățile în diferite momente ale istoriei moderne, despre conflicte și confluențe, transferuri culturale și bariere culturale, identități reprimate și deznaționalizare. În ultimii ani s-au conturat cercetări dedicate istoriei bisericii și vieții religioase în secolul al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea. De asemenea, s-au impus cercetările din domeniul istoriei culturii și ideologiilor politice, a nașterii modernității și a vieții cotidiene. Colectivul de filologie a participat la elaborarea monumentalei lucrări Dicţionarul general al literaturii române. De asemenea, a investigat teme precum istoria exilului literar, istoria culturii, imagologie, etnografia şi folclorul din Transilvania. În cei aproape 60 ani de existenţă, Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” din Tîrgu-Mureş, cercetătorii au publicat peste 153 de volume, 7 dintre acestea obţinând premii ale Academiei Române.

Proiectul de cercetare are următoarele capitole:
1. Contextul istoric al anilor cincizeci care au dus la crearea Institutului;
2. Istorie și ideologie: ICSU „Gh. Șincai” în ani regimului comunist;
3. Istorii paralele: națiune/naționalități;
4. Istoriografia sub semnul dialogului cu valorile universale în cercetările de la Tg. Mureș;
5. ICSU „Gh. Șincai” și valorificarea istoriei locale;
6. Istorici și filologi: portrete intelectuale.

Valorificare:
Conferință națională: Șaizeci de ani de istoriografie la Tg. Mureș (1957-2017);
Volum de studii: Istoria Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai” din Tg. Mureș

Responsabili: Dr. Cornel Sigmirean, Dr. Nicoleta Sălcudeanu



II. Proiecte individuale ale cercetătorilor I.C.S.U. „Gheorghe Şincai”

1. Cornel Sigmirean, Intelectualitatea ecleziastică din Transilvania în secolul XIX și prima jumătate a secolului al XX-lea.

Proiectul de cercetare va avea în vedere pregătirea teologică a preoților din Episcopia de Gherla Cluj în perioada 1867-1948. Așa cum se știe, la 1853 s-a înființat Mitropolia Greco-Catolică. Pe baza protocolului conferinţei ţinute la Viena, la 18 noiembrie 1850, la care au participat Arhiepiscopul de Esztergom şi Primat al Ungariei, Ioan Scitowski, Vasile Erdeli, episcopul unit de Oradea, ministrul de interne al imperiului, Al. Bach, ministrul pentru culte, contele Leo Thun şi consilierul Privitzer, împăratul Franz Iosif a aprobat înfiinţarea mitropoliei. După tratative cu Sfântul Scaun, Papa Pius al IX-lea a emis Bulla Ecclesiam Christi ex omni lingua din decembrie 1853, prin care Dieceza de Făgăraş era scoasă din subordinea Arhiepiscopiei de Esztergom şi înălţată la rang de Arhiepiscopie, cu titlul de Mitropolie de Alba Iulia şi Făgăraş, cu trei episcopii sufragane: de Oradea (înfiinţată în 1777), de Lugoj şi Gherla. Episcopia de Gherla era creată prin desprinderea a 629 de parohii şi filii de la Episcopia de Făgăraş, cu 261 229 de suflete şi din 144 de parohii şi filii desprinse de la Episcopia ruteană a Muncaciului, cu 97 121 suflete. În acest context, la Gherla, în vechiul oraș armenesc, a luat ființă un institut teologic, absolvenții acestuia vor reprezenta tema cercetării proiectului, identificând nivelul pregătirii teologice și culturale a preoților.

2. Nicoleta Sălcudeanu, Revizuire și revizionism în literatura postcomunistă

Începând cu anul 1989, după căderea comunismului, în critica literară românească, sub pretextul ideii de colaborare cu vechiul regim, s-a iscat un curent revizionist, predispus să reorganizeze tabloul axiologic al literaturii române mai degrabă dintr-o perspectivă etică, adesea dogmatică, nu rareori pur politică, criteriul estetic ca principiu fundamental în judecata de valoare postulat de Eugen Lovinescu trecând pe un plan secund. Unul din efectele nocive ale acestei abordări eticiste a reprezentat-o tendinţa de reconfigurare artificială a tablei de valori în manieră maniheică şi schematică, ajungându-se chiar la constituirea unei false ierarhii, prin excomunicări şi recrutări simbolice, bazată exclusiv pe percepţii eticiste şi chiar resentimente politice sau de altă natură. Făcând în prealabil o obligatorie distincţie între conceptul de revizuire estetică şi cel de revizionism, cercetarea îşi propune să semnaleze şi să facă o evaluare a principalelor momente de distorsiune revizionistă postdecembristă.

3. Corina Teodor, In căutarea unei istoriografii „naționale”: rolul istoricilor ardeleni in anii 20 ai sec. XX

Se are în atenție un lung itinerariu de revizuiri și întregiri istoriografice, în care se va urmări atât evoluția concepției istoricilor ardeleni, cât și a metodelor de cercetare, pentru a identifica cum și-au făcut loc în noul discurs istoriografic de după 1 decembrie 1918.

4. Simon Zsolt, Finanţele bisericilor parohiale în oraşele medievale transilvane

În lucrarea planificată dorim să analizăm veniturile și cheltuielile bisericilor parohiale în oraşele medievale transilvane, în special a parohiei din Sibiu, despre care s-a păstrat un material de arhivă bogat.

5. Marian Zăloagă, Muzică și rivalități naționale în secolele XIX-XX

Tema se concentrează asupra culturii muzicale săsești în secolele XIX-XX. Se intenționează investigarea modului în care producția muzicală a fost receptată și subordonată în diverse momente rivalităților dintre grupurile etnice din Transilvania. In mod specific, atenția va fi concentrată asupra locului rezervat muzicii în contextul declanșării primului război mondial.

6. Maria Costea, Aspecte ale relaţiilor UE - Rusia în primele decenii ale secolului XXI.

Lucrarea va utiliza documente relevante pentru politica Bruxelles-ului faţă de Rusia, precum surse ruseşti. Lucrarea va analiza în spirit critic politica Bruxelles-ului, a Moscovei şi a unor state foste republici sovietice.

7. Novák Zoltán, Dileme naționale: etnicii maghiari în timpul regimului comunist

Proiectul are în vedere cercetarea discursului public al elitelor maghiare în timpul regimului comunist. Obligate prin constrângerile politice să-și însușească discursul oficial, elitele maghiare au practicat și un discurs etnic, prin care se legitimau în conștiința propriilor conaționali.

8. Anca Șincan, De la intelectuali publici la elite tehnice. Transformarea statutului elitelor intelectuale interbelice dupa instaurarea regimului comunist

Proiectul de cercetare se bazează pe materiale din arhiva CNSAS privind adaptarea elitelor intelectuale interbelice în noul regim communist şi strategiile lor de supravieţuire în noua formulă ideologică. Proiectul se va referi şi la modul în care noul regim este capabil să integreze capitalul intelectual şi să îl folosească în sprijinul propriilor viziuni ideologice.

9. Eugeniu Nistor, 1.Filosofia românească din Transilvania, de la începuturi până în prezent. Sistemul filosofic al lui Lucian Blaga

Vor fi abordate diverse aspecte ale fenomenului spiritual românesc, laic şi religios, care configurează un profil al sufletului autohton. O morală socială în timpul istoric - toate aceste cercetări etapizate având drept scop final un studiu obiectiv extins, în vederea elaborării, cu participarea unui colectiv de specialiști de la Institutul de Filosofie şi Psihologie "C. Rădulescu-Motru", al Academiei Române, a proiectatei ISTORII A FILOSOFIEI ROMÂNEŞTI, în coord. Acad. Alexandru Surdu. Se va înțelege că filosofia Lui Lucian Blaga contează în cadrul acestui proiect ca un fel de nucleu central, derivat din tot ce a însemnat gândire filosofică românească în Transilvania, până în prima jumătate a veacului XX.

9. Eugeniu Nistor, 2. Gândire și comunicare în sistemul de relații publice.

Cum viața noastră pare a fi / este tot mai accelerată, cercetările actuale din domeniul comunicării publice iau în calcul această dinamică socială, tocmai pentru a găsi posibilități de sincronizare între mișcarea socială și ideile veacului, în contextul modificării continue atât a condițiilor de existență umană, cât și a metamorfozelor mijloacelor de comunicare în masă.

10. Iulian Boldea, Emil Botta şi modernismul poetic românesc

Ne propunem să demonstrăm faptul că poezia lui Emil Botta s-a impus printr-o individualitate incontestabilă în contextul lirismului interbelic. "Întunecatul April", volumul său de debut din 1937, a fost primit de critica literară a vremii tocmai în sensul “semnelor noi de lirism” pe care le aducea cu sine. Lirica lui Emil Botta se caracterizează şi printr-un patetism oracular şi o frenezie imagistică de sursă romantică, printr-o ironie teatralizantă ce spiritualizează lucrurile şi făpturile, conferindu-le un contur himeric şi o deschidere spre fantasticul aspectelor umile ale existenţei.

11. Maria Tătar-Dan, Românii din Transilvania între tradiție și modernitate (sf. sec. XIX - încep. Sec. XX)

Tema de cercetare, Românii din Transilvania între tradiție și modernitate (sf. sec. XIX-încep. Sec. XX) continuă cercetările anterioare asupra aspectelor majore care privesc procesul de modernizare în Transilvania, în special a manierei în care românii transilvăneni și-au asumat modelul occidental de societate.

12. Ionuț Biliuță, „Transnistria creștină”? Activitatea preoților legionari la est de Nistru între 1941-1944

Prezentul proiect de cercetare se va axa pe activitatea naționalistă a preoților cu simpatii legionare și antisemite în cadrul Exarhatului Ortodox stabilit de către administrația românească și Biserica Ortodoxă din România pe teritoriile cucerite în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial dincolo de Nistru (1941). Accentul cercetării se va axa atât pe activitatea misionară antisemită și pro-românească din aceste teritorii, dar asupra destinului acestor clerici după 1944, după ce teritoriile vor reveni in cadrul Uniunii Sovietice. Axându-se pe capacitatea de supraviețuire a acestor clerici, prezentul proiect va demonstra că, indiferent de gravitatea faptelor comise pe Frontul de Est (crime de război, jafuri, deportări, etc.), destinul acestor preoți nu va fi afectat de instaurarea regimului comunist în România, mulți dintre aceștia nesuferind rigorile justiției române pentru faptele lor.

13. Narcis Martiniuc, Costumul bărbătesc din zonele etnografice Maramureș și Oaș: ”mitologii naționale”, origini, evoluție, morfologie și simbol. Sec. XVII-XX

- Studiu aplicat asupra structurii acestui costum („de vestul României” – după cum apare în anumite studii de specialitate) în corelație cu factorii temporali și spațiali care-i condiționează dezvoltarea (care ţine şi de influenţe și preluări din alte spații etnografice/din alte zone ocupaționale), cu factorul dinamic (care ţine de un spațiu/ocupațiile specifice ale factorului uman care l-a creat) și cu cel imaginar și artistic (preluări, modificări, interpretări „culte” ale acestui costum);
- Integrarea acestui tip de vestimentație într-un cadru geografic mai amplu, în încercarea de a-i reconstitui „vârsta”, „specificul” și ”biografia”;
- Locul și rolul pe care-l ocupă în elaborările artistice, culturale de tip „național” ce vizează promovarea idealizată a imaginii țăranului – delimitări, tensiuni generate de posibilitățile de integrare a acestui gen de costum într-o structură unitară a portului românesc;
- Costumul de Maramureș/Oaș – și „multiculturalismul istoric” - simbioze, transferuri dinspre portul altor națiuni.


2016

Proiectul General de Cercetare al Colectivului de Istorie pentru 2016-2019:
Intelectualii și construcția națiunii ( 1800-1948)
responsabil: prof.univ.dr. Cornel Sigmirean, cercetător ştiinţific principal, gr. I

Proiect 2016: Istoriografia transilvană și proiectul național în secolul al XIX-lea

Proiectul anual de cercetare Istoriografia transilvană și proiectul național în secolul al XIX-lea, reprezintă un capitol al proiectului de cercetare al Institutului pe anii 2016-2019, Intelectualii și construcția națiunii ( 1800-1948). Cercetarea pleacă de la premiza că societatea transilvană modernă, ca de altfel întreaga istorie a Europei Centrale, a stat sub semnul nașterii națiunilor moderne, operă a elitelor intelectuale și politice.

În perioada de trecere de la vechea societate a ordinelor, dominată de valorile aristocratice și de ierarhiile dictate de mărimea proprietăților, la o societate mai fluidă, guvernată de valori burgheze, intelectualii au fost cei care au căutat răspunsuri la noile provocări ale societății, ei au fost creatorii marilor ideologii. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, epoca înfloririi culturii europene, intelectualii au devenit „interpreții spiritului epocii și profeții timpurilor viitoare”, ei au fost creatorii marilor curente apărute în mișcările filosofice, politice și literare (romantismul, socialismul, liberalismul, naționalismul etc.), curente care se află la originea marilor transformări din epoca contemporană.

Indiscutabil, ideologia care a dominat secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea a fost ideologia națională, care a dus la formarea națiunii moderne: politizarea etniei prin renunțarea la izolare și prin trecerea la acțiunea politică, mobilizarea națiunii în vederea autonomiei și fondarea statelor naționale. Intelectualitatea a fost creatoarea națiunii și purtătoarea de cuvânt a intereselor națiunii. Intelectualii din Transilvania credeau că fiecare națiune își are proprii eroi, are o istorie, prezentul aflându-se într-o strânsă legătură cu trecutul. Pentru români, reperul istoric a fost originea romană a poporului și latinitatea limbii române. Mircea Eliade, marele istoric al religiilor, afirma în acest sens că: În zorile lumii moderne, „originea” se bucura de un prestigiu aproape magic. A avea o „origine” bine stabilită însemna, de fapt, a te prevala de o viziune nobilă. „Suntem urmașii Romei” repetau cu mândrie intelectualii români din veacul al XIX-lea. Conștiința descendenței latine era însoțită la ei de un fel de participare mistică la măreția Romei.

Prezentă în cultura română încă din epoca umanistă, prin opera cronicarilor Grigore Ureche, Miron Costin, apoi la Dimitrie Cantemir, ideea originii romane a devenit activă începând cu secolul al XVIII-lea. Printre argumentele folosite de episcopul Inochentie Micu Klein în memoriile sale către Curtea de la Viena, în care cerea drepturi egale pentru români, era și acela al originii romane și a continuității românilor în vechea Dacie: românii viețuiesc aici neîntrerupt de pe timpul împăratului Traian. Originea romană a poporului român va reveni ca argument în revendicărilor elitei românești formulate în Supplex Libellus Valachorum, înaintat Vienei la 1791: Națiunea română este azi cea mai veche dintre toate națiunile Transilvaniei. Ea se trage din coloniștii lui Traian, care de atunci aici trăiesc fără întrerupere. Originea romană a poporului român va reprezenta tema centrală a operei învățaților Școlii Ardelene, care au susținut originea pur romană a românilor, promovând o adevărată mișcare de latinizare a limbii, pentru o integrare rapidă a culturii române în cultura europeană. Ideea latinității poporului și a limbii române va reprezenta o permanență și un reper, un marcator de identitate pe întreg secolul al XIX-lea.

Dezbaterile despre națiune și trecutul ei au dominat dezbaterile și reconstituirile din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Istoricii au devenit creatorii națiunii, narând în voluminoase studii despre trecutul propriilor națiuni. Cu toate că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea istoriografia transilvană resimte tot mai mult influențele istorismului, care domina istoriografia europeană, (Leopold von Ranke, de exemplu), trecutul continua să reprezinte un element legitimator al proiectului național.

Din această perspectivă, proiectul de cercetare pe anul 2016 va fi dedicat prezentării diverselor aspecte ale paradigmei naționale și modul cum istoricii l-au valorificat ca parte a proiectului național

Temele proiectului și responsabilii:
- Istoriografia și discursul național, Corina Teodor;
- Istoriografia germană și istoria națională, Marian Zăloagă;
- Sensibilitățile romantismului și istoria națională, Iulian Boldea, Eugen Nistor
- Istoriografia maghiară și proiectul statului maghiar, Novák Zoltán, Simon Zsolt;
- Istoricii și revoluția de la 1848, Maria Dan;
- Istoriografia secolului al XIX-lea și triumful principiului de naționalitate la 1918, Cornel Sigmirean ;
- Istoriografia secolului XIX și originile naționalismului interbelic, Anca Șincan, Ionuț Biliuță.

Valorificare:
a) Conferință cu participare internațională, cu tema: Istoriografia transilvană și proiectul național al secolului al XIX-lea, responsabili Cornel Sigmirean, Corina Teodor, Maria Dan, termen 30 septembrie 2015
b) Publicarea volumului cu tema: Intelectualitatea ecleziastică și comunitatea în epoca modernă, responsabil Cornel Sigmirean, Corina Teodor

Teme personale de cercetare :
1. Cornel Sigmirean, Preotul ca model social
2. Nicoleta Sălcudeanu - Revizuire și revizionism în literatura postcomunistă
3. Corina Teodor - Istorie si istorici in Transilvania (deceniul trei al sec. XX).
4. Simon Zsolt - Studiile universitare ale preoților transilvani în Epoca Premodernă
5. Marian Zăloagă - Muzica in cultura săseasca in secolul XIX, Romii din Transilvania in secolele XVIII-XIX
6. Maria Costea – 1. Relaţiile între Uniunea Europeană şi Uniunea Eurasiatica; 2. Relaţiile româno-belgiene în secolul XX.
7. Novák Csaba Zoltán – 1. Intelectuali in perioada comunista; 2. Consiliul Oamenilor Muncii de Nationalitate Maghiara
8. Anca Șincan - Elite si modernizare in perioade de schimbare de regim. Elita religioasa la începutul regimului comunist
9. Eugeniu Nistor – 1. Filosofia lui Lucian Blaga; 2. Gândire şi comunicare în sistemul de relaţii publice.
10. Iulian Boldea - 1. Memorie si identitate. Intelectualii romani in perioada comunista - reprezentări autobiografice; 2. Dincolo de tranzitivitate. Poezia Ilenei Mălăncioiu; 3. Provocările limitei. Ana Blandiana - memorialistica de călătorie
11. Maria Tătar-Dan - Românii din Transilvania între tradiție și modernitate (sf. sec. XIX-încep. sec XX)
12. Ionuț Biliuță - Preoțimea universitară ardeleană, de la dubla monarhie la național-comunismul românesc. Traiectorii academice și politice

Revista
În vederea citării ISI și înscrierii în baze de date BDI a Anuarului Institutului de Cercetări Socio-Umane ”Gheorghe Șincai” se va asigura frecvența apariției, respectarea convențiilor editoriale internaționale cu privire la datele de informatizare, la modul de prezentare a rezumatelor, a informațiilor bibliografice și a referințelor citate.

Diseminarea cercetărilor:
Participarea fiecărui cercetător la cel puțin 2 manifestări științifice naționale și una cu participare internațională și publicarea a minim 2 studii în reviste BDI sau volume de studii apărute în edituri recunoscute.

Resurse umane
- Angajarea unui cercetător pe o perioadă nedeterminată, în postul vacant de asistent de cercetare ;

Baza materială
- Achiziționarea principalelor publicații științifice din domeniul istoriei.
- Accesul la baze de date internaționale
- Inventarierea întregului fond de carte al Bibliotecii Academiei, Baza Târgu-Mureș


2015

Program de cercetare nr. 1: Intelectualii și societatea transilvană în epoca modernă 1700-1948, responsabil: prof.univ.dr. Cornel Sigmirean, cercetător ştiinţific principal, gr. I

Capitolul: Intelectualitatea ecleziastică și comunitatea în epoca modernă

Proiectul anual de cercetare Intelectualitatea ecleziastică și comunitatea, din cadrul proiectului general de cercetare al Istitutului, Intelectualii și societatea transilvană în epoca modernă 1700-1948, propus ca temă de cercetare pe anul 2015, pleacă de la premiza că societatea transilvană modernă, ca de altfel întreaga arie de cultură și civilizație din centrul și sud-estul Europei, s-a creat sub semnul etosului instruirii. Cultura și școala au reprezentat pentru certățenii fostului imperiu un ”adevărat bulevard al succesului”, toate clasele sociale și toate elitele naționale au acceptat primatul instruirii, iar dacă nu, l-au recunoscut formal, conformându-se implicit regulilor sale. Aristocrația a găsit în instruire și cultură legitimarea propriei existențe într-o lume aflată în plin proces de modernizare, iar păturile de mijloc și chiar țărănimea au identificat în școlă, în instruire, speranța că o nouă generație va trece granița care o separă de cei bogați, de aristocrație. Pentru tot mai mulți români, școala reprezenta o șansă a emancipării ca individ și, în perspectivă, ca națiune. Cei mai mulți cetățeni visau la o înnobilare prin cultură, în măsură în care în secolul al XIX-lea considerăm aristocrația ca model de ghidaj social, clasa celor instruiți și culturalizați.

Intelectualitatea Transilvaniei, mai ales în cazul românilor, a fost în parte creația politicii confesionale, în secolul al XVIII-lea, iar în secolul al XIX-lea, al politicii de modernizare a societății, promovate constant de Viena, preocuptă de recuperarea decalajelor ce o despărțeau de Europa de Vest. Astfel, pe parcursul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, circa 17 000 de români din Transilvania și Banat au urmat studii în institute de teologice, academii și universități din Imperiul dunărean și din Europa de Vest. La universitățile din Europa Centrală și de Vest între anii 1850-1919 au studiat peste 9 000 de tineri români, germani și maghiari. La aceștia, se adaugă absolvenții maghiari, germani și evrei de la instituțiile de învățământ superior din Transilvania, Ungaria, Slovacia și Croația, încă ne evaluați statistic.

Astfel, intelectualii din Transilvania s-au aflat la originea marilor curente ideologice al secolelor al XIX-lea și al XX-lea, romantismul, liberalismul, socialismul, naționalismul etc. Intelectualii, așa cum arată Paul Bénichou, au fost interpreții epocii, „profeții” timpurilor viitoare, au făcut parte din mișcările de emancipare politică, națională și socială, ca purtători de cuvânt sau ca agenți de mobilizare, chiar liderii unor partide politice.

În cercetarea noastră, prin „intelectuali” am definit categoria socială formată din oameni de știință, oameni de litere, medici, avocați, profesori, preoți, ingineri cu funcții publice, de asemenea ofițerii. Sunt categoriile sociale care s-au impus în societate începând cu secolul al XIX-lea, pe fondul trecerii de la vechea societate a ordinelor, dominată de valorile aristocratice și de ierarhii dictate de mărimea proprietăților, la o societate burgheză, dominată de valori meritocratice. Ca reper metodologic în definirea categoriei sociale de intelectuali, fără al absolutiza, am luat considerarea studiile. Educația are, printre multe alte roluri, și acela de selecție, clasificare și alocare a resurselor umane în societate. Învățământul superior, începând cu secolul al XIX-lea, a devenit o condiție importantă pentru promovarea individului pe scară socială, diploma universitară a devenit un mod de legitimare a individului în societate, a fie educat a devenit o cerință socială era dovada unui orizont cultura.

Istoria intelectualității a devenit un mod de a citi istoria societății din secolele XVIII și XX, ca mod de a înțelege ierarhiile și dinamica socială fondată pe un capital simbolic (certificat de instituțiile școlare), de a înțelege rolul său în societate.

Însă, în cazul Transilvaniei, cu toate progresele înregistrate în epoca modernă, societatea era preponderent agrară. La 1850, 93,5 % din populația Transilvaniei trăia în mediul rural. În aceste condiții, intelectualitatea ecleziastică a rămas hotărâtoare pentru viața spirituală și culturală a comunităților. La începutul secolului al XIX-lea, intelectualitatea ecleziastică reprezenta 70 % din intelectualitatea transilvană, pentru a ajunge să reprezinte 36,6% la 1910. Prin urmare, preoții și protopopii greco-catolici și ortodocși în cazul românilor, respectiv omologii lor în cazul cofesiunilor catolică, reformată, luterană și unitariană, au fost cei care au intermediat între elita politică și culturală și marea masă a populației rurale. În cazul românilor, Biserica oferea singurul cadru de viață comunitară, în care preotul reprezenta pentru enoriași modelul de viață, atât în relație cu familia, cât și în relație cu puterea politică și cu celelalte instituții ale statului. În parte, situația era similară și pentru maghiari, sași și șfabi. Prin orizontul cultural și autoritatea religioasă, preoții și protopopii au constituit elita satelor și modelul de referință al valorilor societății transilvane.

Temele proiectului și responsabilii:
- Preoția ca ideal educațional, Cornel Sigmirean, Simon Zsolt;
- Preoții în viața culturală a Transilvaniei, Corina Teodor, Marian Zăloagă, Eugeniu Nistor
- Preotul în viața politică, Novák Zoltán, Anca Șincan;
- Preotul ca model societal, Maria Dan;
- Preotul în literatura secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea, Iulian Boldea;

Valorificare:
a) Conferință cu participare internațională, cu tema: Intelectalitatea ecleziastică și comunitatea în epoca modernă, responsabili Cornel Sigmirean, Corina Teodor, Maria Dan, termen 30 septembrie 2015
b) Publicarea volumului cu tema: Intelectualitatea ecleziastică și comunitatea în epoca modernă, responsabil Cornel Sigmirean, Corina Teodor

Teme personale de cercetare :
- Cornel Sigmirean, Preoții Episcopiei de Gherla. Studii și condiție socială;
- Nicoleta Sălcudean, Revizuire si revizionism in literatura postcomunista;
- Corina Teodor, Discurs clerical la sfârșitul sec. al XIX-lea și la începutul sec. XX în Transilvania
- Iulian Boldea, Elita ecleziastică și literatura (sfârșitul secolului al XIX-lea - prima jumătate a secolului XX).
- Simon Zsolt, Studenții teologi din Transilvania la universitățile străine între 1849-1918
- Marian Zăloagă, Cultura muzicală la sașiii ardeleni in lungul secol al XIXlea
- Novák Zoltán, Situația Bisericii Romano-Catolice din Transilvania în perioada comunistă. Studii de caz
- Anca Șincan, Anti-comunismul în scrierile elitei teologice ortodoxe transilvănene perioada interbelica;
- Maria Dan, Modernitate şi mondenitate în Transilvania la sfârşitul secolului al XIX- lea

Revista
În vederea citării ISI și înscrierii în baze de date BDI a Anuarului Institutului de Cercetări Socio-Umane ”Gheorghe Șincai” se va asigura frecvența apariției, respectarea convențiilor editoriale internaționale cu privire la datele de informatizare, la modul de prezentare a rezumatelor, a informațiilor bibliografice și a referințelor citate.

Diseminarea cercetărilor:
Participarea fiecărui cercetător la cel puțin 2 manifestări științifice naționale și una cu participare internațională și publicarea a minim 2 studii în reviste BDI sau volume de studii apărute în edituri recunoscute.

Resurse umane
- Angajarea unui cercetător pe o perioadă determinată, respectiv pe doi ani, pentru a suplinii trecerea în concediu de creștere a copilului a cercetătoarei Maria Costea.
- Angajarea unui cercetător pe perioadă nedeterminată pe postul rămas vacant prin desfacerea contractului de muncă a cercetătoarei Carmen Dorlan.

Baza materială
- Achiziționarea principalelor publicații științifice din domeniul istoriei.
- Accesul la baze de date internaționale
- Inventarierea întregului fond de carte al Bibliotecii Academiei, Baza Târgu-Mureș


2014

Program de cercetare nr. 1: Intelectualii și societatea transilvană în epoca modernă, responsabil: prof.univ.dr. Cornel Sigmirean, cercetător ştiinţific principal, gr. I

Capitolul: Intelectualii: ideologii și destin politic, din cadrul proiectului general de cercetare Intelectualii și societatea transilvană în epoca modernă pleacă de la premiza că intelectualii s-au aflat la originea marilor curente ideologice al secolelor al XIX-lea și al XX-lea, romantismul, liberalismul, socialismul, naționalismul etc. Intelectualii, așa cum arată Paul Bénichou, au fost interpreții epocii, „profeții” timpurilor viitoare, au fost în mișcările de emancipare politică, națională sau socială, ca purtători de cuvânt sau ca agenți de mobilizare, chiar liderii unor partide politice, de orientare democratică sau totalitară. În cercetarea noastră, prin „intelectuali” am definit categoria socială formată din oameni de știință, oameni de litere, medici, avocați, profesori, preoți, ingineri cu funcții publice, de asemenea ofițerii. Sunt categoriile sociale care s-au impus în societate începând cu secolul al XIX-lea, pe fondul trecerii de la vechea societate a ordinelor, dominată de valorile aristocratice și de ierarhii dictate de mărimea proprietăților, la o societate burgheză, dominată de valori meritocratice. Ca reper metodologic în definirea categoriei sociale de intelectuali, fără al absolutiza, am luat considerarea studiile. Educația are, printre multe alte roluri, și acela de selecție, clasificare și alocare a resurselor umane în societate. Învățământul superior, începând cu secolul al XIX-lea, a devenit o condiție importantă pentru promovarea individului pe scară socială, diploma universitară a devenit un mod de legitimare a individului în societate, a fi educat a devenit o cerință socială și era dovada unui orizont cultural.

În cazul Transilvaniei, în care societatea modernă s-a creat sub semnul etosului instruirii, intelectualii, proveniți în mare parte din clasa de mijloc, au fost, în parte, ideologii și oamenii politici ai epocii moderne. Potrivit eruditului nobil francez Antoine Louis Claude Destutt de Tracy, ideologia reprezintă știința necesară îmbunătățirii condiției sociale și politice a oamenilor. Ca urmare, intelectualii, categoria socială capabilă să surprindă contradicțiile sociale și politice, au fost primii care au imaginat soluții, au generat idei, care apoi s-au agregat teoretic în marile ideologii ale epocii moderne. Într-o asemenea ipoteză, prin proiectul Intelectualii: ideologii și destine politice, ne propunem să parcurgem perioada de o sută de ani, de la 1848 la 1948, din perspectiva asumării de către intelectuali a ideologiilor timpului și a implicării lor în viața politică. Concret, proiectul va avea următoarele capitole:

- Receptarea operei filozofilor germani Kant, Fichte și Herder și nașterea ideologiei naționale în Transilvania;
- Intelectualii și proiectele naționale la 1848;
- Liberalismul și mișcările politico-naționale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea;
- Intelectualii și proiectele de reformare a monarhiei austro-ungare;
- Intelectualii în presa vremii, ziare, reviste și construcția națiunii;
- Intelectualii și ideologiile postromantismului est-european;
- Intelectualii și socialismul;
- Intelectualii și problema evreică;
- Intelectualii între modernism și tradiționalism;
- Secolul extremelor și intelectualii români din perioada interbelică.


2013

Program de cercetare nr. 1: Intelectualii și societatea transilvană în epoca modernă, responsabil: prof.univ.dr. Cornel Sigmirean, cercetător ştiinţific principal, gr. I

Capitolul: Secolul al XIX-lea și idealul educațional în societatea transilvană

Studiul pleacă de la premiza că secolul al XIX-lea a fost perioada maximei încrederi a oamenilor în cultură. Pe fondul declinului fostelor profesii și ierarhii (armata, carierele ecleziastice), a consacrării societății meritocratice, statul și comunitățile au alocat o importanță tot mai mare culturii și educației. Pentru societate transilvană, ca de altfel pentru toate regiunile mai puțin dezvoltate ale Europei, educația și cultura au reprezentat principalele căi de ascensiune socială sau de menținere a statutului în comparație cu vechea aristocrație. În Europa Centrală societatea modernă s-a născut ca un proces declanșat de la vârf, josefinismul guvernamental fiind elocvent în acest sens, promovând acel etos al instruirii care a dominat apoi întreg secol al XIX-lea.

Astfel, etos-ul Europei Centrale, sub semnul căreia s-a derulat evoluție societății transilvane în secolul al XIX-lea, rezultat al unei combinații de elemente romantice și luministe, a postulat echivalența dintre progresul individual și de grup și accesul la informație, la educație, la cultură. Idealul educațional s-a adresat întregii societăți, a dominat toate programele politice și culturale, mai ales după anul 1848. În acest ideal s-au regăsit toate categoriile sociale și toate grupurile etnice. Educația a devenit modul de legitimare a indivizilor și a comunităților naționale.


2012

Program de cercetare nr. 1: Intelectualii și societatea transilvană în epoca modernă, responsabil: prof.univ.dr. Cornel Sigmirean, cercetător ştiinţific principal, gr. I

Capitolul: Renașterea universitară și expansiunea categoriilor intelectuale în secolul al XIX-lea

Proiectul pornește de la premisa că secolul al XIX-lea a reprezentat una dintre cele mai strălucite perioade din cultura europeană, atunci au apărut marile mișcări filosofice, literare și politice (romantismul, socialismul, liberalismul, naționalismul etc.) care s-au aflat la originea marilor transformări din perioada contemporană. În secolul al XIX-lea, intelectualii în sensul restrâns de creatori, au ocupat un rol excepțional, ei au fost interpreții spiritului epocii și profeții timpurilor viitoare.

Intelectualii au fost prezenți în mișcările de emancipare politică, națională sau socială. Rolul lor a crescut pe fondul reformelor administrative și declinul anumitor profesii (armată, carierele ecleziastice) și afirmării unor noi profesii, avocați, medici, profesori, ingineri.

Principala cale de ascensiune socială în rândul categoriilor intelectuale a reprezentat-o instruirea universitară. A crescut, ca urmare, numărul universităților în întreaga Europă, circa 250 la mijlocul secolului al XIX-lea. În Transilvania, ca provincie a Imperiului dunărean, funcționau 3 academii de drept iar din 1872 o universitate la Cluj. În Regat au luat naștere Universitățile de la Iași și București. Dar, o mare parte a intelectualității s-a format în Universitățile din Europa Centrală și de Vest.


2011

Program de cercetare nr. 1: Dicţionar biografic al personalităţilor din Transilvania, responsabil: prof.univ.dr. Cornel Sigmirean, cercetător ştiinţific principal, gr. I.


2009-2010

Program de cercetare nr. 1: Dicţionar biografic al personalităţilor din Transilvania, responsabil: prof.univ.dr. Cornel Sigmirean, cercetător ştiinţific principal, gr. I;


2008-2009

Program de cercetare nr. 1: Dicţionar biografic al personalităţilor din Transilvania, responsabil: prof.univ.dr. Cornel Sigmirean, cercetător ştiinţific principal, gr. I;


2007-2008

Program de cercetare nr. 1: Dicţionar biografic al personalităţilor din Transilvania, responsabil: dr. Ioan Chiorean, cercetător ştiinţific principal, gr. I

Program de cercetare nr. 2: Antichitatea târzie, responsabil: conf. univ. dr. Adrian Husar, cercetător ştiinţific gr. II;


2006-2007

Program de cercetare nr. 1: Dicţionar biografic al personalităţilor din Transilvania, responsabil: dr. Grigore Ploeşteanu, cercetător ştiinţific principal, gr. I;

Program de cercetare nr. 2: Antichitatea târzie, responsabil: conf. univ. dr. Adrian Husar, cercetător ştiinţific gr. II;


2005-2006

Program de cercetare nr. 1: Dicţionar biografic al personalităţilor din Transilvania, responsabil: dr. Grigore Ploeşteanu, cercetător ştiinţific principal, gr. I;

Program de cercetare nr. 2: Antichitatea târzie, responsabil: conf. univ. dr. Adrian Husar, cercetător ştiinţific gr. II;


2004-2005

Program de cercetare nr. 1: Dicţionar biografic al personalităţilor din Transilvania, responsabil: dr. Grigore Ploeşteanu, cercetător ştiinţific principal, gr. I.;

Program de cercetare nr. 2: Antichitatea târzie, responsabil: conf. univ. dr. Adrian Husar, cercetător ştiinţific gr. II;

Program de cercetare nr. 3: Intelectualitatea în istoria modernă a Transilvaniei, responsabil: dr. Ioan Chiorean, cercetător ştiinţific principal gr.I

Programul nr. 4: Identităţi etnice, confesionale şi de gen în spaţiul românesc în secolele XVII-XVIII, responsabil: Corina Teodor cerc. şt. III.


2002-2005

Programul de cercetare al colectivului de filologie (Dr. Carmen Andraş, Dr. Nicoleta Sălcudeanu şi Olosz Katalin) nr. 1: Dicţionarul General al Literaturii Române, sub coordonarea Academiei Române.

Abonează-te la newsletterul Institutului de Cercetări Socio-Umane "Gheorghe Șincai"

© 2016 www.icsumures.ro - Toate drepturile rezervate. Powered by Seo24.ro