Istoric

Institutul de Cercetări Socio-Umane "Gheorghe Șincai"

Academia Română la 150 de ani Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai” din Tîrgu Mureș (1957-2016)

Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” din Tîrgu Mureş s-a fondat în anul 1957, ca secţie a Bazei de Cercetări Ştiinţifice a Academiei Române, destinat studierii istoriei din spaţiul central şi sud-estic al Transilvaniei. Secția de cercetare, care reunea patru cercetători, era condus de Simion Fuchs, absolvent al Școlii Superioare de Partid „Ștefan Gheorghiu” și al Facultății de Istorie de la Universitatea „Bolyai” din Cluj-Napoca. În contextul restructurării vechiului sistem de valori, principalele cercetări au vizat dezvoltarea industriei și apariția clasei muncitoare, greva muncitorilor din Valea Mureșului din anul 1925, luptele muncitorilor forestieri, transformarea socialistă a Tîrgu Mureșului (Simion Fuchs); mișcările social-economice ale secuilor înainte de răscoala din 1562 (Gh. Bözodi); presa legală din Transilvania condusă de PCR și greva muncitorilor lemnari de la Fabrica de mobilă „Szkély și Réti” (Maria Turzai).

După aproape un deceniu de la fondare, în 1966, profilul instituţiei s-a reconfigurat, prin crearea secţiilor de Filologie și Artă. În 1967 i s-a atribuit denumirea de Centru de Istorie, Filologie şi Istoria Artei, denumire schimbată în 1970 în Centru de Ştiinţe Sociale, fiind trecut în subordinea Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. În acest context, în anul 1972 structura Centrului s-a diversificat, prin crearea unui nou colectiv, de sociologie-politologie, devenit ulterior de sociologie-psihologie, activitatea cercetătorilor devenind parte a propagandei politice. Cercetarea istorică a fost salvată prin onestitatea istoricilor Valeriu Lazăr, Ioan Pop, Ioan Chiorean, Grigore Ploeșteanu, Szabó Miklós, Tonk Sándor. Rămân ca studii de referință în istoriografia română cercetările dedicate istoriei Regimentului II de graniță de la Năsăud (I. Pop), receptarea Marii Revoluții din Franța în Transilvania (Szabó Miklós), frecventarea universităților din Europa de Vest în Evul mediu de către studenții ardeleni (Tonk Sándor), monografiile dedicate oamenilor politici și de cultură Iosif Hodoș (I. Chioreanu) și Paul Vasici (G. Ploeșteanu) ș.a.

După schimbările intervenite în decembrie 1989, Centrul de Cercetare din Tîrgu Mureş a revenit sub autoritatea Academiei Române şi a primit denumirea de Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai”, avându-i ca directori pe Ioan Chiorean (1990-1995), Grigore Ploeșteanu (1995-2006), Ioan Chiorean (2006-2010) și Cornel Sigmirean (2010-prezent)

Istoria veche a românilor

În cei aproape 60 de ani de activitate, cercetătorii Institutului au abordat în studiile lor cu precădere problemele majore ale istoriei Transilvaniei. Specialiştii în istoria veche au cercetat istoria aşezărilor neolitice din arealul mureşean şi aspectele legate de etnogeneza poporului român, prin reevaluarea rolului celţilor și germanilor romanizați în formarea poporului român. Astfel, Valeriu Lazăr a publicat Repertoriul arheologic al județului Mureș (1995), lucrare premiată de Academia Română cu Premiul „Vasile Pârvan”. Adrian Husar, unul dintre cei mai prolifici cercetători, specialist în arheologie romană, s-a remarcat prin cartea Celți și germani în Dacia Romană, susținută inițial ca teză de doctorat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca. Publicată la Presa Universitară Clujeană, lucrarea, care aducea contribuții importante la cunoașterea procesului de etnogeneză a poporului român, a primit Premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române pe anul 2002. Alte cărți ale regretatului istoric Adrian Husar au avut ca subiect de cercetare istoria Daciei preromane și cultura și civilizația romană: Dacia preromană. Între Orient și Occident (2000) Gesta deorum per Romanos.I. O istorie a Romei imperiale. Epoca Pricipatului (2001) Gesta deorum per Romanos. II. De la Maximinus Thrax la dinastia lui Constantin (2003), Relaţii internaţionale în lumea antică. Sistemul Amārna, Gesta deorum per Romanos. O istorie a Romei imperiale. III. De la Valentinieni la regatele barbare din Occident

În cercetările de istorie medievală, în peste 45 de studii, realizate de istoricul Simon Zsolt, au fost analizate diferite aspecte ale istoriei economiei medievale și într-o mică măsură epoca premodernă a Transilvaniei: comerțul Moldovei și al Țării Românești cu Regatul Ungariei, zona de piață medievală a orașelor ardelene, în special a Târgu Mureșului, comerțul de sare a cămării din Turda, impozitele în cazul sașilor transilvăneni, producția de aur a Transilvaniei, finanțele orașelor ardelene și ale parohiilor, reforma monetară din Regatul Ungariei din 1521, bugetul cetăţii Deva etc. În 6 volume de studii și documente a fost prezentat comerțul medieval între Ungaria şi Imperiul Otoman. De asemenea, au fost publicate mai multe conscripții urbariale.

Românii în conștiința Europei

Istoria modernă şi contemporană a fost cercetată în cadrul ICSU „Gheorghe Șincai” din perspectiva marilor personalităţi, creatoare de istorie. De asemenea, numeroase studii s-au dedicat investigării procesului de formare a intelectualităţii transilvănene, ca principal agent al transferurilor culturale dinspre Europa Centrală și de Vest în spațiul transilvan, facilitând nașterea societății moderne, dar și modul cum istoria românilor s-a reflectat în conștiința Europei.

Astfel, în anii care au urmat căderii comunismului, o serie de cercetări de imagologie, începute de Grigore Ploeșteanu în anii ʼ70 și ʼ80 ai secolului trecut, s-au concretizat într-un adevărat proiect după 1989, rezultat din convingerea că spațiul de cultură și civilizație românească s-a dezvoltat în strânsă legătură cu procesele de modernizare ale arealului central și vest european. Momentele istorice care au marcat crearea națiunii moderne și a statului național - Iluminismul, Vormärz-ul, Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor, Războiul de Independență, Mișcarea memorandistă-au fost investigate din perspectiva metodelor specifice cercetărilor de imagologie. Evaluarea modului de receptare în mediile străine a evenimentelor din spațiul românesc s-a bazat pe studiul documentelor diplomatice, a presei și memorialisticii. Au rezultat astfel trei volume de studii cu titlul Românii în conștiința Europei (vol. I în 1994, vol. II în 2007 și vol. III în 2010, ultimele două apărute postum). Volumul al II-lea are ca subiect receptarea operei și personalității lui Dimitrie Cantemir în Europa. Bun cunoscător al izvoarelor istorice, Grigore Ploeșteanu a aprofundat într-o manieră exhaustivă problematica receptării vastei opere a savantului-domnitor în Franța, Italia, în cultura germană, în Ungaria și, inclusiv, în Transilvania. De asemenea, istoricul Ploeșteanu i-a dedicat un studiu în volum lui Anton Friedrich Büsching, primul editor al Descrierii Moldovei. Un inventar asupra prezenței lucrărilor lui Cantemir, în special Descrierea Moldovei și Istoria Imperiului Otoman în bibliotecile din Europa, inclusiv în biblioteci particulare, întregește dimensiunea receptării operei cantemiriene în spațiul european.

În același registru tematic se încadrează cercetările colegei Carmen Andraș, reflectate în cartea România şi imaginile ei în literatura de călătorie britanică. Un spaţiu de frontieră culturală, apărută la Editura Dacia, în 2003. Cartea reconstituie modul în care s-a reflectat imaginea românilor în literatura de călătorie engleză, dar și receptarea culturii britanice în Transilvania, inventariind prezența cărţilor scrise de autori englezi în bibliotecile luministe din Transilvania. Carte s-a bucurat de aprecieri favorabile din partea specialiștilor, atât pentru inovaţiile aduse la nivel teoretic în ceea ce priveşte imagologia culturală comparată, introducerea unei metodologii, a unui aparat critic şi a unei concepţii noi, în concordanţă cu ultimele tendinţe din Apus, cât şi pentru bogatul material documentar inedit care conturează, din multiple perspective (identitate psiho-somatică, aspect exterior, vestimentaţie, obiceiuri, loisir, religiozitate etc.), imaginea României peste hotare.

Nașterea societății moderne la români, din perspectiva construcției națiunii și a statului român modern, a reprezentat și subiectul cărții Confederalismul pașoptist. Între utopie și realitate, scrisă de Grigore Ploeșteanu în colaborare cu Apostol Stan, în 2001, în care cei doi autori analizează vehicularea ideilor și proiecțiilor confederaliste la 1848, promovate inițial în mediile emigrației poloneze și apoi receptate și de elitele celorlalte națiuni din Europa Centrală.

Pentru majoritatea istoricilor, modernitatea este similară cu trecerea de la o cultură și civilizație dominată de tradiția religioasă la una în care predomină valorile secularismului ideologic, laicizarea și secularizare, creșterea influenței tehnicii și științei. Asemenea subiecte au reprezentat tematica cercetărilor Mariei Tătar-Dan, în care pune în valoare raportul dintre Biserică și modernitate, un exercițiu istoriografic deosebit de eficient pentru identificarea dilemelor românilor în fața modernității, având în vedere rolul bisericii și al preotului în politica națională, în raport cu viața religioasă și cotidiană a comunității. Sunt deosebit de concludente în acest sens studiile „Modern Society and Every Day Life in Transylvania at the End of the 19th Century”, publicat în Studia Universitatis Petru Maior. Series Historia, vol.2/2014, și „From the Creation of National Identities to the Interethnic Conflict: 1848 in a Transylvanian Town”, în Antonello Biagini and Giovanna Motta (ed.), Empires and Nations from the Eighteenth to the Twentieth Century, Cambridge Scholar Publishing, 2014.

Intelectuali, elite și societate modernă

Un alt proiect, am spune identitar pentru Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai” din Tîrgu Mureș, l-a reprezentat istoria intelectualității și a elitelor intelectuale, cercetate din perspectiva studiilor universitare și al destinului profesional.

Cercetarea istoriei intelectualității a intrat în atenția istoriografiei românești în anii '70, când o serie de istorici, precum Virgil Cândea, care în lucrarea Rațiunea dominantă, apărută în 1979, pleda pentru necesitatea cunoașterii rolului intelectualului în societatea premodernă și modernă. De asemenea, în 1982, istoricul clujean Sigismund Jakó într-un studiu metodologic, Despre începuturile intelectualității din Transilvania, sublinia necesitatea cunoașterii pe baza arhivelor universitare a centrelor europene care au influențat cultura transilvană. Pledoarii în favoarea cunoașterii fenomenului „peregrinației academice” au făcut și istoricii Dan Berindei, Costin Feneșan, Alexandru Zub ș.a. În acest context, în 1979, la Editura Kriterion a apărut cartea istoricului de la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai” din Tîrgu Mureș, Tonk Sándor, Peregrinația transilvană în Evul Mediu (Erdélyiek Járása a Közep Karban). Cartea reconstituie lista cu cei 2 494 studenți ardeleni care au studiat la universitățile europene între anii 1117/48-1520, cercetătorul mureșean oferind o adevărată istorie a elitelor medievale transilvane: universitățile și academiile în care s-au format, direcțiile și amploarea peregrinației academice, originea socială și geografică a studenților, rolul comunităților orășenești, sătești și bisericești în susținerea tinerilor la studii, viața cotidiană a acestora și integrarea lor în societatea transilvană.

Cercetările sistematice asupra fenomenului formării elitelor prin frecventarea universităților europene s-au reluat după anul 1989 pe fondul dezideologizării culturale și restabilirii dialogului cercetătorilor din România cu istoriografia europeană, dar și ca urmare a interesului manifestat în societatea românească față de rolul intelectualului în istorie, aspect multă vreme marginalizat de istoriografia marxistă. Astfel, în 1992, cercetătorii institutului Tonk Sándor și Szabó Miklós au finalizat proiectul de reconstituire a listei cu tinerii ardeleni care au studiat la universităţile din Europa în perioada 1521-1700, prin publicarea cărții Erdélyiek egyetemjárásá a korai ujkorban 1521-1700 (Studenți ardeleni la începutul epocii moderne 1521-1700), (1992). În total, lista cuprinde 2 854 de intelectuali, care, într-o perioadă marcată cronologic de criza politică a Europei Centrale, datorată expansiunii otomane în secolul al XVI-lea, şi „redimensionării Europei” (P. Chaunnu), intervenită la sfârşitul secolului al XVII-lea, pe fondul Reconquistei austriece, au reprezentat principalii „agenţi” ai receptării curentelor culturale şi politice ale Europei premoderne. Avem astfel reconstituite principalele centre universitare în care s-a format elita intelectuală a Transilvaniei (Wittenberg, Heidelberg, Strassburg etc.) până la începutul secolului al XVIII-lea, respectiv Olanda, Elveţia, Anglia, Germania etc. Scurta prezentare a activităţii „academiţilor” după încheierea studiilor ne relevă impactul pe care opera lor, religioasă, culturală, economică şi politică a avut-o asupra societăţii transilvane. Aceeaşi relevanţă o are pentru cunoaşterea intelectualității transilvane și publicarea în 1998 a cărţii Erdélyi peregrinusok. Erdélyi diákok európai egyetemeken 1701-1849 (Peregrini transilvăneni. Studenți ardeleni la universitățile din Europa 1701-1849), autori Szabó Miklós şi Szögi László, prin care s-a reconstituit lista cu 4 570 de tineri ardeleni (maghiari, germani, evrei, români etc.) care au studiat la universităţile străine. Autorii remarcă modificările care au avut loc în geografia peregrinației universitare, prin creşterea rolului Vienei, în detrimentul centrelor tradiţionale germane, Jena, Halle, Göttingen, Leipzig, Berlin şi din Olanda şi Elveţia. Cartea celor doi autori relevă faptul că peregrinaţia academică a constituit o punte de legătură între lumea catolică transilvană şi cea austriaco-italiană, pe de o parte, şi pe de altă parte, între lumea protestantă a Transilvaniei şi cea similară a Europei de Vest. Astfel, dincolo de factorul politic, cel confesional a jucat un rol aproape determinant în alegerea centrului universitar de studii. Sunt puse în evidență importante schimbări care au intervenit, atât în ceea ce priveşte originea socială a „academiţilor”, cât şi a facultăţilor frecventate, prin interesul crescând arătat faţă de noile profesii propuse de societatea capitalistă: avocat, medic, inginer, artist etc.

Recent, în 2014, prin contribuția cercetătorilor de la ICSU „Gheorghe Șincai”, Simon Zsolt și Szabó Miklós, în colaborare cu Szögi László și Olosz Katalin, au apărut două volume dedicate frecventării universităților străine în perioada 1848-1919, Erdélyi diákok külföldi egyetemjárása 1849–1919 között (Studenți transilvăneni la institutele de învăţământ superior din străinătate între 1849–1919. Cartea reconstituie întreg tabloul frecventării universităților din Europa, cu excepția instituțiilor de învățământ din Transilvania, Ungaria și Slovacia. Sunt inventariați circa 9 618 de studenți transilvăneni - germani, maghiari, români, evrei, sârbi - care pentru un semestru sau pentru întreaga perioadă a studiilor au fost înscriși la circa 127 de universități din Europa Centrală și de Vest.

Astfel, prin lucrările privind peregrinaţia academică a tinerilor ardeleni pe parcursul secolelor XII-XX s-a realizat una dintre cele mai reuşite radiografii asupra profilului cultural al Transilvaniei, a legăturilor ei de-a lungul timpului cu Europa.

În paralel cu cercetarea frecventării universităților din Europa Centrală și de Vest s-au concretizat studiile dedicate formării intelectualității românești, aspect reconstituit de asemenea din perspectiva frecventării universităților. În cazul românilor, cercetările au vizat inclusiv instituțiile de învățământ din Transilvania, Ungaria și Slovacia. În anul 2000 a apărut lucrarea Istoria formării intelectualității românești din Transilvania și Banat în epoca modernă, (autor Cornel Sigmirean), care punea în evidență faptul că între anii 1851-1919 la universitățile și academiile din Transilvania, Ungaria și Slovacia au fost înscriși peste 7 159 de studenți români. Studiile mai recente au reușit să întregească istoria frecventării universităților de către români, inclusiv la cele din Vest. Același autor a publicat în anul 2007 cartea Intelectualitatea ecleziastică. Preoții Blajului (1806-1948), iar în anul 2013 cartea Elevi din Transilvania la Academia Militară de Honvezi „Ludovika” din Budapesta. În mare, s-a reconstituit întreg tabloul frecventării universităților din Europa Centrală și de Vest de către români pentru perioada cuprinsă între secolele XV-XX (până în 1919).

Cercetările istoricilor de la Tîrgu Mureș demonstrează faptul că numărul românilor care au studiat la universităţile străine a fost foarte mic, insignifiant în Evul Mediu. Împărtăşind religia ortodoxă, românii nu au beneficiat, precum germanii sau maghiarii, de facilităţile oferite de apartenenţă religioasă la catolicism, calvinism, luteranism sau la religia unitariană pentru a frecventa universităţile europene. Momentul care a deschis în mod constant legăturile românilor cu universităţile din Europa a fost unirea religioasă cu Roma de la sfârşitul secolului al XVII-lea. Ataşamentul clerului faţă de Biserica Greco-Catolică, rezultată din unirea religioasă, se putea obţine prin educaţie, prin cultură. Astfel, istoria intelectualității la românii din Transilvania a început după anul 1700, prin trimiterea de tineri la studii în instituţiile de învăţământ de la Roma, Tirnavia şi Viena.

După primii pași făcuți în secolul al XVIII-lea, fenomenul va cunoaște amploare în secolul al XIX-lea. Între anii 1801-1919, la instituțiile de învățământ superior din fostul Imperiu dunărean, respectiv din Transilvania, Ungaria, Austria, și la universitățile din Vest au studiat 15 206 români; cu mențiunea că majoritatea au urmat instituțiile de învățământ de pe teritoriul Ungariei istorice. Conform istoricului Gustav Otruba, frecventarea universităţilor din fostul Imperiu austro-ungar de către români a cunoscut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după evrei şi polonezi, cea mai mare dinamică în promovarea tinerilor la universităţile din Imperiul austro-ungar.

Volume de studii Intelectualitatea din Transilvania în epocile premodernǎ şi modernǎ, (Ioan Chiorean, 2008), Intelectualii şi societatea modernă. Repere central-europene, (2007, editor Cornel Sigmirean), Culture, Elites and European Integration/Culture, Elites et integration european, (coord. Cornel Sigmirean, Iulian Boldea, Simion Costea Editions Prodifmultimédia, Paris, 2011), au fost dedicate reconstituirii istoriei diferitelor categorii de intelectuali, preoți, artiști, juriști, și a modului de recrutare socială a intelectualității, ierarhizarea categoriilor intelectuale, reconstituiri care privesc exilul, călătoria și transferurile culturale intermediate de intelectuali în epoca modernă. Prin volumul de studii Universități, intelectuali, cultură în Transilvania secolului al XIX-lea, (coord. Cornel Sigmirean, 2013), s-au propus noi perspective asupra cercetării istoriei intelectualității, marcând noi teritorii ale cunoașterii profesiilor intelectuale și ale rolului intelectualilor în cultura și politica Transilvaniei. Studiile cuprinse în volum au reconfigurat aspecte care pun în evidență rolul universităților din Europa în formarea intelectualității românești în secolul al XIX-lea. De asemenea, s-a evidențiat rolul Universității din Viena, instituție de referință a sistemului de învățământ din fostul Imperiu austro-ungar, universitate în care a studiat o mare parte a elitei intelectuale transilvane. Frecventarea universităților și a colegiilor din Europa, în primul rând din spațiul german, a reprezentat pentru societatea transilvană o permanentă provocare culturală, atât la nivelul învățământului superior, idealul humboldian de universitate dominând întreg secolul al XIX-lea, cât și ca model societal. Studenții sași care au învățat în Germania au avut o contribuție majoră în procesul de receptare a modelului de culturală și civilizație germană în spațiul transilvan. Însăși construcția națiunii la românii, maghiarii și sașii din Transilvania a stat sub semnul modelului german, intelectualii veacului al XIX-lea fiind cei care au inițiat marile proiecte naționale, revoluția de la 1848 și mișcările politico-naționale din „secolului cel lung” fiind opera intelectualității. Istoria modernă este, în mare parte, o construcție intelectuală.

În secolul al XIX-lea, un secol al intelectualității și culturii, al încrederii aproape nelimitate în teologiile modernității, liberalism, socialism, naționalism, mulți intelectuali au prefigurat prin destinul lor idealurile și temerile secolului al XX-lea, aspecte analizate în volumele Elites and the South-East European Cultures, (coord. Iulian Boldea, apărut la Editioni Nova Cultura, Roma, 2015) și Intelectualii. Ideologii și destin politic, ( coord. Cornel Sigmirean, 2015). Novák Zoltán, prin volumul Elitek Háromszéken a 19-20. században. A politikai, gazdasági, kulturálsi és egyházi élet szereplői/Elite în Trei Scaune în sec. 19-20. Actorii vieții politice, economice, culturale și ecleziastice, (apărut în 2015), pune în evidență aspecte care privesc mobilitatea elitelor intelectuale, conversia și reconversia lor în funcție de regimul politic aflat la putere, în mod concret, „complicitatea” elitei minorității maghiare la consolidarea regimului Ceaușescu în primii ani de la preluarea puterii.

O direcție de cercetare distinctă a reprezentat-o în cadrul Institutului istoria istoriografiei, domeniu în care cea mai importantă lucrare este cartea Corinei Teodor, Coridoare istoriografice. O incursiune în universul scrisului ecleziastic românesc din Transilvania anilor 1850-1920 ( 2003). Lucrarea a analizat comparativ scrisul ecleziastic ortodox și greco-catolic, ținând seama atât de criteriile științifice și metodologice specifice celor două curente din această perioadă, romantismul și pozitivismul, cât și de temele favorite în jurul cărora s-au raliat istoricii români ardeleni și care au generat, nu de puține ori, reprize polemice.

Importante studii au fost dedicate istoriei minorităților naționale, maghiari, germani, evrei și țigani, dar și confesionale, în paradigma ortodocși/greco-catolici. În acest sens s-au evidenția studiile despre modul cum au fost percepute naționalitățile în diferite momente ale istoriei moderne, despre conflicte și confluențe, despre transferuri culturale și bariere culturale, identități reprimate și deznaționalizare. Astfel, istoricul Marian Zăloagă a cercetat construcția hetero-identității romilor, în anul 2015 publicând volumul Romii în cultura săsească în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. În general, în studiile sale a investigat concepte precum rasa, toleranța, emanciparea din robie sau (pan)germanismul, urmărind modul cum asemenea concepte s-au regăsit în discursurile identitare ale romilor, sașilor sau ale românilor.

Anca Șincan reconstituie istoria identităților confesionale din anii regimului comunist, legătura dintre identitatea etnică și religie în România secolului XX. Aceeași perioadă, a regimului comunist, este cercetată din perspectiva identităților naționale în numeroasele studii și volume publicate de istoricul Novák Csaba Zoltán. În schimb, Ionuț Biliuță oferă prin studiile sale o alternativă la studiile clasice despre fenomenul identitar, prin cercetarea ideologiilor secolului al XX-lea, cu precădere despre ideologia dreptei în Europa interbelică, despre religie, politică și teologie în Balcani.

Perspectivele integrării europene au încurajat în cadrul Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai” promovarea unor teme legate de dimensiunea internațională a istoriei românilor.

Astfel, Ioan Chiorean a publicat cartea Geneza și sfârșitul imperiului austro-ungar, Simion Costea a dezvoltat pentru prima dată în istoriografia română problematica proiectelor de unificare europeană, prin carte Românii și Proiectul Briand de uniune europeană, Cornel Sigmirean, în colaborare cu Corneliu Cezar Sigmirean, a publicat în 2010 cartea România şi Ungaria în faţa Conferinţei de Pace de la Paris (1945-1947), iar Maria Costea Relaţiile politico-diplomatice româno-bulgare/Romanian-Bulgarian Politico-Diplomatic Relations (1938-1940), (2010), în care abordează chestiunile litigioase dintre cele două state: minoritatea bulgară din România şi cea română din Bulgaria (cu drepturile şi revendicările lor privind şcolile, bisericile etc.), subiectele financiare, proprietăţile, transporturile transfrontaliere, incursiunile comitagiilor bulgari ș.a.

Recuperarea trecutului literar

Așa cum arătam mai sus, în anul 1966 în cadrul Institutului s-a creat colectivul de Filologie, din anul 1995 filologii fiind cooptat, prin Olosz Katalin, Carmen Andraș și Nicoleta Sălcudean, la elaborarea Dicţionarului General al Literaturii Române, sub egida Academiei Române, cu articole dedicate curentelor, scriitorilor şi revistelor literare. Astăzi, în cadrul lui își desfășoară activitatea trei cercetători, dintre care doi cu jumătate de normă.

Cele mai importante contribuții ale colegilor filologi au avut ca subiect istoria literaturii și criticii literare: a) Nicoleta Sălcudean - a cercetat teme precum poezia contemporană, exil şi identitate culturală, avangardă şi modernitate, hermeneutică şi comparatism, memorialistica de călătorie, cercetări finalizate în cărțile Graffiti 1999), Patria de hârtie. Eseu despre exil (2005), Revizuire şi revizionism în literatura postcomunistă (2013) ș.a.;

b) Iulian Boldea: explorarea literaturii avangardiste, din perspectiva mutaţiilor istoriei culturale, dar şi prin prisma metamorfozelor pe care interogaţia, spiritul frondeur şi ironia le-au înregistrat în poezia românească modernă, consolidând o adevărată geografie a anti-literaturii, cu relief destul de complex, din care nu lipsește instinctul revoltei, inadecvarea la norme sau tipare prestabilite, refuzul oricărei forme de alienare sau de conformism; explorarea aspectelor, dimensiunilor şi formelor memorialisticii de călătorie, un amestec de subiectivitate şi de observaţie riguroasă, de meditaţie asupra timpului şi de implicare a fibrei etice, de extaz al privirii şi de luciditate rece. De la angajarea sa la ICSU „Gheorghe Șincai” a publicat, ca unic autor sau în calitate de coordonator, volumele: De la modernism la postmodernism, Critici români contemporani, Romanian Literary Perspectives and European Confluences, Modernism and Postmodernism in Romanian Poetry. A Brief Outline Comunicare şi multiculturalitate, Cornel Moraru – critică şi raţionalitate și Elites and the South-East European Culture. Eugeniu Nistor, poet, filosof, a dedicat zeci de studii operei filosofice a lui Lucian Blaga, amintind aici volumul Opera filosofică blagiană. Culegere de studii, selecţie, cuvânt înainte şi sinopsis bibliographic, apărut în 2015.

Cercetarea mureșeană și proiectele științifice național

Un capitol aparte în istoria institutului în ultimii ani l-a reprezentat participarea cercetătorilor la numeroase proiecte județene, naționale și internaționale. Dintre ele amintim:

1) Dicţionarul imagologic al oraşelor din România reprezentate în literatura de călătorie britanică, UEFISCDI-CNCS, Program Idei, Proiecte de cercetare exploratorie, Nr. Contract 762/2009, Cod CNCSIS 1656, în valoare de 700 000 RON, derulat în perioada 2008-2011. Proiectul a realizat o abordare interdisciplinară a reprezentării spaţiilor de alteritate, respectiv spaţiul urban al României în viziune britanică. Proiectul aduce în premieră o imagine sintetică a civilizaţiei urbane din România, imagine reconstituită de călătorii britanici ai secolelor XVIII - XX. Rezultatele proiectului au constat în publicarea de articole, capitole în cărţi, organizarea şi participarea la conferinţe şi, în final, publicarea dicţionarului: Carmen Andraş, Cornel Sigmirean (editori), An Imagological Dictionary of the Cities in Romania Represented in British Travel Literature, Târgu-Mureş: Mentor, 2012;

2) UEFISCDI-CNCS PN-II-ID-PCE-2011-3-0841, Contract Nr. 220/31.10.2011, title Crossing Borders: Insights into the Cultural and Intellectual History of Transylvania (1848-1948)/ Dincolo de frontiere: Aspecte ale istoriei culturale si intelectuale a Transilvaniei (1848-1948), derulat în perioada 2008-2016. Valoarea contractului de finanţare este de 1.400.000 RON. Proiectul propune o abordare multi- şi interdisciplinară a vieţii intelectuale şi culturale a Transilvaniei în secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului XX (1848-1948), la frontiera istoriei intelectuale, culturale, sociale şi politice. Epoca respectivă este martora redesenării frontierelor, având reperele istorice şi politice ale Imperiului austro-ungar şi ale construirii Statului naţional român unitar. Proiectul acordă o atenţie deosebită procesului de configurare a identităţilor naţionale, culturale şi confesionale datorită eforturilor deosebite ale intelectualilor transilvăneni: aceştia au luptat pentru emanciparea naţională, folosind resursele şi modelele oferite de către Apus, pe care le-au adaptat intereselor şi tradiţiilor naţionale. Este şi epoca deziluziilor, căci idealuri înalte s-au transformat în dezamăgire şi, în final, în represiune. Altfel spus, anul 1848 a trasat frontierele existenţei elitelor intelectuale în cadrul Europei Central-Răsăritene, inclusiv în contextul transilvănean, frontiere reconfigurate după 1948, odată cu instaurarea regimului comunist. Datorită complexităţii acestui spaţiu multicultural şi a multitudinii de perspective din care pot fi discutate aspecte importante ale vieţii intelectuale, culturale, sociale şi politice din Transilvania, proiectul apelează la conceptul-cheie de frontieră. Accentul cade asupra caracterului său intermediar, favorizând comunicarea, dialogul, polifonia în locul diferenţei conflictuale. Conceptul de frontieră se referă fie la frontiere politice şi geografice concrete, fie la frontierele simbolice: frontiere interculturale (sau identitare), frontiere interinstituţionale, interetnice şi internaţionale. Proiectul acordă o atenţie deosebită atât realităţii externe a frontierelor Transilvaniei (naţionale, culturale, sociale, etnice, religioase etc.), implicând materializarea lor în instituţii, cât şi realităţilor subiective, mentale, preconcepute ale reprezentărilor reciproce. Transilvania însăşi poate fi definită ca spaţiu de frontieră culturală, nu numai datorită relaţiilor interetnice şi interculturale diverse, ci şi datorită situării sale simbolice într-un spaţiu de frontieră între Răsărit (Orient) şi Apus, tradiţie şi modernitate, influenţe cultural europene şi valori naţionale, centru şi periferie, urbanitate şi ruralitate, la frontierele imperiilor şi ale intereselor politice etc. Aceste aspecte au fost analizate şi dezbătute în volumele anuale ale proiectului care se bazează pe abordările teoretice şi practice ale aparatului conceptual şi metodologic dezvoltat de proiect în diverse contexte: Itineraries beyond Borders of Cultures, Identities and Disciplines (2012), In-between Difference and Diversity: Studies of Cultural and Intellectual History (2013)), Discourse and Counter-discourse in Cultural and Intellectual History (2015) şi volumul final axat pe tema specifică a proiectului: Crossing Borders: Insights into the Cultural and Intellectual History of Transylvania (1848-1948) (2016).

În anul 1998, ICSU „Gheorghe Șincai” a fondat revista intitulată Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai” în care, în decursul celor 18 ani, s-au valorificat o mare parte a cercetărilor științifice ale colectivului de istorici și filologi de la Tîrgu Mureș. De asemenea, în paginile ei au apărut studii și recenzii publicate de istorici și filologi din țară și străinătate, precum Dan Berindei, Virgil Cândea, Pompiliu Teodor, Alexandru Zub, Camil Mureșanu, Keith Hitchins, Jennifer E. Michaels, Asuncion López-Varela Azcárate, Gheorghe Cojocaru, Atalay Gündüz, Marcel Cornis-Pope, Róisín Healy, Tanja Oster ș.a. Revista este cotată în sistemul național de evaluare științifică și în bazele de date internaționale, respectiv în Central and Estearn European Online Library.

Bene Merenti Patria

În cei 59 de ani de existenţă ai Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” din Tîrgu Mureş s-au publicat peste 130 de volume, din care 10 au fost premiate de Academia Română: Valeriu Lazăr, Premiul „Vasile Pârvan” (în anul 1997), pentru lucrarea Repertoriul arheologic al județului Mureș (1995); Adrian Husar, Premiul „Vasile Pârvan” (în anul 2002), pentru lucrarea Celţi şi germani în Dacia romană, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1999; Grigore Ploeșteanu (coautor), Premiul „N. Bălcescu“ (în anul 1979), pentru lucrarea colectivă Independenţa României, 1977, Grigore Ploeșteanu Premiul „N. Iorga“ (în anul 1997), pentru lucrarea Românii în conştiinţa Europei (vol. I - 1994); Corina Teodor, Premiul „Gheorghe Bariţiu” (în anul 2005), pentru lucrarea Coridoare istoriografice. O incursiune în universul scrisului ecleziastic românesc din Transilvania anilor 1850-1920, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003; Cornel Sigmirean, Premiul „Gheorghe Barițiu” (în anul 2002), pentru lucrarea Istoria formării intelectualității românești din Transilvania și Banat în epoca modernă, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000; Simion Costea, Premiul „N. Bălcescu” (în anul 2006), pentru lucrarea România și proiectul Briand de uniune europeană, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2004; Eugeniu Nistor, Premiul „Vasile Conta”, pentru filosofie (în 2009), Conceptul de spațiu mioritic în filosofia lui Lucian Blaga, Ed. Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2007; Eugeniu Nistor, Premiul „Vasile Conta” al Secției de filosofie a Academiei Române (2011), pentru lucrarea colectivă Opera Blagiană. Filosofie și destin, Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2009; Iulian Boldea, Premiul „Vasile Conta” (în anul 2011), pentru lucrarea Opera blagiană. Filosofie și destin, Ed. Ardealul, Târgu-Mureş, 2009.

În perioada 2015-2018, colectivul de istorici are ca proiect prioritar cercetarea Intelectualii și construcția națiunii (1800-1948), la care se adaugă numeroase proiecte individuale precum: Istoriografia secolului al XIX-lea și triumful principiului de naționalitate la 1918, Istoriografia și discursul național, Revizuire si revizionism in literatura postcomunista, Administrarea vămilor comerciale externe în Transilvania în Evul Mediu, Sensibilităţile romantismului şi postromantismului, Preoțimea universitară ardeleană, de la dubla monarhie la național-comunismul românesc. Traiectorii academice și politice, Elite si modernizare in perioade de schimbare de regim. Elita religioasa la începutul regimului comunist, Românii din Transilvania între tradiție și modernitate. Viața cotidiană la sfârșitul secolului al XIX și începutul secolului XX. O retrospectivă a gândirii filosofice din Ardeal, de la începuturi până în prezent, ș.a.

Creat în urmă cu aproape 60 de ani, Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai” s-a impus ca una din cele mai importante instituții de cultură și știință din spațiul transilvan, îndeplinind misiunea nobilă a Academiei Române de promovare a excelenței în cercetarea științifică.

Misiune

Instituţie de cercetare prin excelenţă, cu o istorie de aproape 60 de ani, I.C.S.U. „Gheorghe Şincai”, are drept misiune principală cercetarea istoriei civilizației şi culturii transilvane în raport cu particularităţile specifice zonei, ca spaţiu al interferenţelor etnice şi confesionale.


Abonează-te la newsletterul Institutului de Cercetări Socio-Umane "Gheorghe Șincai"

© 2016 www.icsumures.ro - Toate drepturile rezervate. Powered by Seo24.ro